Generalităţi
Introducere
Turta dulce este un produs făinos care se prezintă într-o gamă sortimentală largă în funcţie de felul modelării şi de natura finisării. Diferenţierea sortimentală se realizează pe mai multe căi şi anume:
1. Prin modelarea şi coacerea aluatului se obţin:Clasificarea turtei dulci în funcţie de compoziţia aluatului se face astfel:
• bucăţi mici de turtă dulce, de modele variate în funcţie de formatul care s-a dat prin decupare; de remarcat că formatele se aleg în aşa fel încât să folosească întreaga suprafaţă a benzii de aluat, modelarea făcându-se prin decuparea produselor prin tăiere; blaturi de turtă dulce de formate paralelipidedice şi de dimensiuni mari (10 - 20 cm pe lăţime şi lungime); aceste sortimente se numesc turtă dulce simplă;2. Modul de ambalare - ambalarea se poate face în cutii, pungi, plicuri sau ambalare prin învelire.
• turta dulce umplută se obţine prin aplicarea de cremă printre mai multe staturi de blat sau prin secţionarea pe orizontală a bucăţilor mici de turtă dulce şi ungerea pe suprafaţa de tăiere cu un strat de cremă; se mai practică şi aplicarea între blaturi a mai multor straturi de creme rezultate din materii prime variate şi cu însuşiri organoleptice diferite;
• turta dulce glazurată provine de obicei din turta dulce simplă care se glazurează pe suprafaţă cu un sirop care dă produselor un aspect marmorat, dar se utilizează şi glazurarea în fondant sau în ciocolată; dacă glazurarea se face asupra turtei dulci unse cu cremă, produsul se acoperă total sau paţial.
3. Folosirea unor reţete diferite de fabricaţie. De exemplu, între turta dulce simplă şi cea în care se adaugă fructe confiate, viu colorate şi plăcut aromate (ex. coji de portocale zaharate) există sensibile deosebiri calitative.
• turtă dulce obişnuită, glazurată cu sirop de zahăr;
• turtă dulce superioară, la care se foloseşte circa 20% miere;
• turtă dulce specială, grupă la care se introduce peste 20% miere.
Materii prime
Materiile prime folosite sunt: făina, apa, substanţele folosite pentru afânare chimică, materiile zaharoase, grăsimile; laptele, ouăle, substanţele aromate şi colorante care se utilizează pentru prepararea aluatului, a cremelor şi a semifabricatelor pentru glazurare.
Proces tehnologic - descriere
Prepararea aluatului constă din pregătirea materiilor pentru fabricaţie, respectiv curăţirea, dizolvarea, topirea
şi omogenizarea lor. În această fază tehnologică cea mai importantă operaţie de pregătire a materiilor
prime pentru fabricaţie o reprezintă prepararea siropului ce se va utiliza la formarea aluatului. Urmează dozarea materiilor conform prevederilor reţetelor de fabricaţie adaptate pentru o şarjă de aluat. După dozare materiile sunt frământate intens până ce se realizează o amestecare uniformă a lor şi se formează aluatul. Aluatul astfel preparat este supus unei perioade îndelungate de repaus, care se recomandă să se desfăşoare la o temperatură mai scăzută
decât cea din sala de fabricaţie.
Aluatul se prelucrează prin laminare, pentru a se omogeniza şi a se îmbunătăţi structura lui internă, după care se face o primă modelare sub forma unei benzi de aluat cu dimensiuni uniforme ale secţiunii. În finalul prelucrării banda de aluat se modelează în foi mari din care prin tăiere după coacere se formează produsele de mărimea dorită.
În funcţie de cuptor, bucăţile de aluat modelate se aşează pe tăvi, în cazul coacerii în cuptoare cu vatră fixă, sau se trece aluatul direct pe banda de coacere dacă se foloseşte un cuptor continuu, tip tunel.
Urmează faza de răcire necesară pentru ca produsul să se întărească şi să-şi menţină forma în operaţiile de manipulare şi prelucrare ulterioare.
În final are loc finisarea care constă în:
• decuparea blaturilor mari de turtă dulce, la dimensiunile şi în formatele stabilite prin norma de calitate a produsului;Toate sortimentele de turtă dulce se livrează sub formă ambalată. Pentru protejarea produselor se face preambalarea în cutii, pungi, plicuri sau prin învelire iar pentru a face faţă la solicitările mecanice ce intervin în timpul manipulării şi transportului se folosesc lăzi, cutii şi alte ambalaje de transport.
• tăierea transversală a bucăţilor de turtă dulce şi umplerea cu creme, dar mai ales cu paste de fructe, preferabil puternic şi sugestiv colorate. În acest caz, înainte de a efectua umplerea este necesar să se pregătească semifabricatele (cremele) ce se vor folosi în acest scop;
• glazurarea produselor simple sau a celor umplute se realizează cu scopul de a le ameliora aspectul exterior. Pentru produsele simple, glazurarea se face cu sirop, care prin uscare determină un aspect marmorat, în timp ce glazurarea cu fondant sau ciocolată se practică mai ales la produsele umplute. Înainte de a se executa glazurarea este necesar să se prepare semifabricatelor ce urmează a fi folosite.
Reţete de fabricaţie
La fabricarea turtei dulci se folosesc mai multe grupuri de materii prime, în funcţie de semifabricatele la care sunt utilizate. Astfel:
• Pentru aluat se utilizează făină, zahăr, miere, glucoză, grăsimi, ouă, afânători chimici (bicarbonat de sodiu şi carbonat de amoniu). Scopul acestora constă în crearea caracteristicilor tehnice ale aluatului, elasticitatea şi rezistenţa şi servesc la sporirea valorii alimentare şi la întregirea aromei şi a aspectului, de exemplu: mierea dă miezului şi cojii o culoare maronie specifică, mai închisă decât a produselor în care nu s-a introdus.Reţetele de fabricaţie pentru principalele sortimente de turtă dulce sunt:
• Pentru umpluturi, respectiv creme se folosesc mai multe materii şi anume: grăsimi alimentare, zahăr, miere, aromanţi şi coloranţi. Umpluturile pe bază de fructe se pregătesc din diferite sortimente de gemuri, paste, dulceţuri etc. Este necesară alegerea cu grijă a umpluturii pentru a se armoniza cu miezul în ceea ce priveşte culoarea (se recomandă utilizarea umpluturilor din caise, portocale etc.) şi gustul (trebuie să fie acrişor pentru a mai diminua gustul de dulce intens al turtei dulci).
• Glazurile pot consta în sirop de zahăr sau semifabricate similare celor folosite la glazurarea biscuiţilor pe bază de zahăr, grăsimi, arome, coloranţi, cacao şi altele.
|
|
Din alte surse de informaţii (Internet) avem următoarele reţete:
|
Modul de preparare
Se introduc în cuva malaxorului făina şi celelalte ingrediente şi se malaxează la prima viteză, curăţând continuu cuva malaxorului, până se obţine un aluat de consistenţă moale. Se înveleşte aluatul într-o folie de plastic şi se ţine la frigider cel puţin 2 ore, sau până când se întăreşte şi poate fi uşor prelucrat. Se lucrează cu jumătate din cantitatea de aluat pe o suprafaţă presărată cu făină. Se laminează sub forma unei foi de dimensiuni 45 x 35 cm cu o grosime de 0,3 - 0,5 cm. Foaia se poate tăia în diverse forme în funcţie de ştanţele de care dispuneţi. De fapt această reţetă se foloseşte pentru crearea de căsuţe de turtă dulce, la mare modă astăzi în Occident, mai ales în perioada Crăciunului. Coacerea se face în cuptorul încălzit la 175 - 180oC până ce suprafaţa se colorează în galben auriu. După scoaterea din cuptor se lasă să se răcească şi apoi se ornează cu următoarea glazură: 3 albuşe, 1,25 g tartrat de potasiu, 450 g zahăr pudră se amestecă cu mixerul la viteză mare timp de 7 minute până devine spumoasă. |
O altă reţetă de turtă dulce, de această dată dietetică, cu conţinut scăzut de calorii este următoarea, în care se foloseşte sucul de mere.
|
Mod de preparare
Se amestecă într-un vas melasa şi sucul de mere, apoi se adaugă şi restul de ingrediente. Dacă aluatul rezultă prea uscat mai adăugaţi puţin suc de mere sau apă. Se recomandă coacerea în tavă unsă, de dimensiuni 20 x 20 cm la circa 175 - 180oC, timp de 30 - 45 minute. În această reţetă ghimbirul poate fi înlocuit cu 22,5 - 30 g cacao ceea ce duce la obţinerea unei prăjituri gustoase şi nu foarte dulci de cacao. Dacă se foloseşte cacao s-ar putea să fie nevoie să adaugaţi o cantitate suplimentară de zahăr, dar asta depinde de gustul dumneavoastră. |
Notă: Ghimbirul este un ingredient nelipsit în reţetele americane de turtă dulce, după cum se poate observa din aceste două reţete de mai sus.
Procesul tehnologic de fabricare a turtei dulci
Prepararea
aluatului de turtă dulce
Cuprinde mai multe faze şi anume:
1. pregătirea materiilor prime şi auxiliare pentru fabricaţie
2. dozarea lor conform reţetei de fabricaţie
3. frământarea materiilor pentru obţinerea aluatului.
Pregătirea materiilor prime şi auxiliare
Comportă operaţii obişnuite, mai deosebită fiind doar prepararea siropului, care prezintă anumite cerinţe specifice.
Siropul folosit pentru prepararea aluatului de turtă dulce se obţine prin amestecarea în apă a zahărului, mierii şi glucozei. Ordinea de amestecare este următoarea: se introduce mai întâi zahărul şi apa, care se fierb împreună timp de o oră, după care se adaugă glucoza şi mierea şi se continuă fierberea lentă timp de circa 30 minute.
Prepararea siropului se realizează în cazane cositorite, încălzite la foc deschis.
Aprecierea calităţii siropului sub aspect tehnologic se face în funcţie de concentraţia refractometrică, care trebuie să fie de 75 grade.
Opţional, pentru ca siropul să aibă o reacţie neutră, după ce a fost preparat se adaugă bicarbonat de sodiu. Se recomandă ca introducerea bicarbonatului de sodiu să se facă numai după ce siropul s-a răcit sub 60oC, în caz contrar în momentul neutralizării, siropul spumează puternic, îşi măreşte volumul şi se revarsă din cazan.
Deoarece printre alte roluri, siropul îl are şi pe acela de a colora aluatul şi în final produsul, acest efect se îmbunătăţeşte prin folosirea zahărului caramelizat, denumit şi color, în proporţie de 1 kg zahăr caramelizat la 100 kg zahăr pentru prepararea siropului.
În siropul astfel preparat se introduc şi condimentele pentru aluat prevăzute în reţetă.
Frământarea aluatului
Constă în omogenizarea materiilor dozate.
Pentru frământarea aluatului de turtă dulce se recomandă utilizarea unui malaxor de cocă tare. Un astfel de malaxor este prevăzut cu două braţe în formă de Z, montate paralel, care se rotesc cu aceeaşi viteză sau viteze diferite. Pentru a uşura descărcarea cuvei, aceasta se poate rabata la 90o.
La formarea aluatului este necesar să se ţină seamă de ordinea de introducere a materiilor dozate în malaxor şi anume: la început se dozează siropul de zahăr, după care se pun în funcţiune braţele de frământare, se adaugă ouăle, grăsimile şi condimentele şi se amestecă până se omogenizează. Peste masa lichidă rezultată se adaugă afânătorii chimici şi numai după ce s-a realizat o omogenizare a tuturor ingredientelor, cu excepţia făinii, se începe adăugarea treptată a acesteia.
Frământarea aluatului se face până în momentul în care făina s-a amestecat uniform în întreaga masă şi aluatul s-a format ca structură. Durata frământării este condiţionată de proporţia şi calitatea făinii care contribuie la formarea consistenţei aluatului şi de temperatura amestecului.
Temperatura aluatului decurge din temperatura la care este folosit siropul, distingându-se două variante tehnologice:
• frământarea la rece, pentru situaţiile în care siropul are o temperatură de 20 - 25oC, nivel aproximativ la care rezultă şi aluatul;În mod obişnuit, durata frământării unei şarje de aluat este de 30 - 35 minute, fiind mai scurtă pentru frământarea la cald şi mai îndelungată la frământarea la rece. Aceasta se datoreşte faptului că prin creşterea temperaturii aluatul se omogenizează mai uşor şi mai bine.
• frământarea la cald, varianta în care siropul are temperatura de 35 - 40oC, iar aluatul se obţine la o temperatură mai ridicată decât în cazul precedent.
Calitatea făinii, respectiv calitatea glutenului determină, de asemenea, prelungirea timpului de frământare. Deoarece din punct de vedere tehnologic, pentru fabricarea turtei dulci nu se recomandă utilizarea unor făinuri cu indice de deformare mic; în cazul în care dispunem numai de o astfel de făină, se recomandă amestecarea cu o făină mai slabă sau cu amidon.
La sfârşitul frământării, aluatul are temperatura de 30 - 37oC şi o umiditate de circa 20 - 22%, în funcţie de aportul de apă pe care l-au adus materiile utilizate.
Odihna aluatului
Se recomandă să se desfăşoare pe o perioadă de cel puţin 24 ore. În această perioadă au loc o serie de procese ce influenţează favorabil structura aluatului şi prin aceasta calitatea produsului.
Pentru odihnă aluatul frământat este răsturnat în cărucioare mobile şi depozitat în camere speciale, în care temperatura este de circa 10oC, dar nu depăşeşte 25oC. Pe suprafaţa aluatului se presară un strat subţire de făină pentru a evita formarea cojii.
O importantă îmbunătăţire a aluatului se obţine prin prelungirea duratei de odihnă a aluatului, între 10 şi 30 zile, la temperatura optimă de 10 - 12oC. Se influenţează astfel menţinerea vreme îndelungată a prospeţimii, se ameliorează structura şi aroma produsului finit.
Un alt mijloc de ameliorare a aromei îl reprezintă aplicarea metodei de preparare a aluatului în două faze, utilizând efectul transformărilor biochimice şi microbiologice ce se produc. în acest scop o parte din făină şi din cantitatea de sirop se amestecă cu toată cantitatea de apă pregătindu-se un aluat. Acesta este lăsat să fermenteze mai multe ore pentru a avea loc transformările ale căror produşi de descompunere dau aromă produselor. După această fază, prepararea aluatului se desfăşoară după tehnologia obişnuită.
Întrucât păstrarea îndelungată a aluatului necesită un spaţiu de păstrare foarte mare, pentru maturizarea aluatului se adaugă substanţe chimice cum ar fi metabisulfitul, pirofosfatul şi altele. Ele îmbunătăţesc într-un timp scurt structura aluatului şi a produsului finit, însă nu au acelaşi efect şi asupra aromei produsului.
În timpul odihnei are loc şi reducerea umidităţii aluatului cu circa 2%, în final ajungând la circa 18 - 20%. Pierderea de umiditate este mai intensă la aluaturile mai umede şi creşte prin prelungirea maturizării. Aceste pierderi sunt datorate evaporării apei din aluat. Pentru reducerea lor se recomandă pe lângă presărarea aluatului cu un strat subţire de făină şi acoperirea cuvelor cu o pânză.
Prelucrarea aluatului de turtă dulce
În această fază se urmăreşte îmbunătăţirea proprietăţilor tehnologice ale aluatului, respectiv a structurii şi plasticităţii lui prin
1. vălţuireÎmbunătăţirea structurii aluatului se face prin mai multe soluţii tehnologice, cum ar fi : vălţuirea repetată, refrământarea îndelungată a aluatului şi ghilotinarea lui. Din acestea se aplică una sau mai multe soluţii succesiv.
2. modelare sub formă de foaie
3. modelarea la dimensiunile şi în formatul pe care trebuie să-l aibă produsul finit.
Prelucrarea aluatului favorizează îmbunătăţirea plasticităţii şi contribuie la realizarea unei structuri fine, omogene şi stratificate în secţiune, iar culoarea lui se ameliorează (se albeşte) în urma înglobării de aer în masă.
Dacă odihna aluatului se realizează în bune condiţii, operaţiile de prelucrare enunţate mai sus se realizează mai uşor, durata şi intensitatea lor reducându-se. Pentru aluaturile insuficient maturizate este necesară o prelucrare energică şi de mai lungă durată.
Vălţuirea aluatului de turtă dulce
Este cea mai răspândită soluţie de prelucrare. Pentru a se obţine un bun efect de prelucrare aluatul se trece de
6 - 7 ori printr-un valţ, cu precizarea că la primele 4 - 6 vălţuiri aluatul se întoarce de fiecare dată
cu 90oC, pentru a se acţiona asupra lui din toate direcţiile. În urma prelucrării, banda de aluat rezultată trebuie să aibă grosimea de 8 - 10 mm.
Temperatura cea mai indicată pentru vălţuirea aluatului este cea de 22 - 25oC. Pentru a creşte temperatura aluatului de la 10 - 15oC cât are aluatul la sfârşitul perioadei de odihnă până la nivelul recomandat pentru vălţuire aluatul se aduce într-o sală cu temperatură mai ridicată şi se ţine câteva ore. Nerespectarea temperaturii optime de vălţuire influenţează defavorabil calitatea.
Astfel:
• vălţuirea unui aluat rece (de ex. cu temperatura de 10 - 15oC) se face mai greu, el este mai puţin elastic, are tendinţa de a se lipi mai uşor, iar la modelare şi coacere se deformează;Pentru a se realiza o bună omogenitate a aluatului în întreaga lui masă, fără a rămâne pronunţate zonele care au rezultat prin stratificare în faza de laminare, trebuie evitată presărarea aluatului cu făină. Aceasta se va face numai pentru a micşora efectul de lipire a aluatului.
• aluatul prea cald (de ex. la temperatura de 30 - 35oC) se prelucrează cu uşurinţă, foile au plasticitate ridicată, dar se deformează la modelare şi coacere.
Modelarea aluatului de turtă dulce
Are scopul de a da forma definitivă a viitoarelor produse. Se folosesc următoarele metode de modelare:
• modelarea prin ştanţarea foii de aluat - în acest scop se utilizează o ştanţă specială, care face decuparea aluatului fără a lăsa interspaţii de aluat care să trebuiască separate de bucăţile de aluat modelat; mai întâi în plan longitudinal, cu ajutorul unor cuţite rotative şi apoi transversal, prin cuţite ghilotină;Aluatul modelat, în cazul în care se coace în cuptoare cu vatră fixă, se aşează pe tăvi. Aluatul trebuie să fie aşezat pe tavă cât mai uniform, respectându-se interspaţiile necesare.
• modelarea aluatului prin trefilare sau şpriţare, caz în care aluatul este împins printr-o matriţă care-l modelează, după care cu ajutorul unui cuţit se face decuparea la lungimea necesară;
• modelare prin presarea aluatului în matriţe rotative.
• modelare manuală - cu ajutorul unuia sau mai multor cuţite cu care prin tăiere se dă forma dorită a bucăţilor.
Coacerea şi răcirea aluatului de turtă dulce
Coacerea aluatului de turtă dulce se face mai lent datorită următoarelor cauze:
• grosimea aluatului pentru turtă dulce este mai mare: 10 - 15 mm;Temperatura camerei de coacere pentru fabricarea turtei dulci este indicat să fie cuprinsă între 150 – 180oC. Nivelul optim al temperaturii de coacere este condiţionat de grosimea bucăţilor de aluat şi de conţinutul în zaharuri. O dată cu creşterea grosimii aluatului şi a conţinutului în zaharuri, temperatura de coacere trebuie şi ea redusă corespunzător. Utilizarea unor temperaturi de coacere mai ridicate provoacă o brunificare prea rapidă, ca urmare a caramelizării zaharurilor, fără ca nivelul de culoare să fie corelat cu gradul de coacere.
• pentru afânarea aluatului se utilizează carbonat de amoniu care acţionează intens în timpul coacerii şi afânează puternic aluatul în această fază; pentru ca efectul lui să fie cât mai bun se cere ca aluatul să fie supus unei coaceri lente care să întârzie formarea cojii şi deci să permită sporirea volumului produsului prin afânare.
Durata coacerii variază între 10 şi 14 minute şi este influenţată de temperatura din camera de coacere, grosimea bucăţii de aluat şi de compoziţia lui.
Coacerea turtei dulci se realizează în cuptoare cu vatră fixă, de mică capacitate, specifice secţiilor de patiserie, dar se pot folosi şi cuptoare continue, cu coacerea aluatului pe bandă.
La scoaterea din cuptor bucăţile de turtă dulce sunt încă fragile, ceea ce le face uşor deformabile. Pentru a se evita degradarea lor este indicat ca manipularea lor în stare caldă să se facă cu multă grijă. După ce s-au pre-răcit – ceea ce se realizează în circa 10 minute de la scoaterea din cuptor – produsele capătă o rezistenţă suficientă şi se pot scoate de pe tăvi mai uşor, iar manipularea lor în continuare nu mai ridică probleme speciale.
Pentru răcirea definitivă, care durează 24 ore, produsele se introduc în lăzi, după care, în funcţie de organizarea producţiei, sunt trecute la fazele tehnologice de finisare.
Finisarea turtei dulci
Operaţia de finisare depinde de grupa de sortiment, fiind specifică pentru turta dulce simplă, umplută şi glazurată. Toate sortimentele de turtă dulce se livrează ambalate.
Turta dulce simplă care se prezintă sub forma unor bucăţi paralelipipedice, serveşte pentru consum ca atare sau se foloseşte drept blat la prepararea torturilor.
Pentru finisarea acestor sortimente se utilizează blaturi mari de turtă dulce, coaptă în tavă. Din ele se taie bucăţi de dimensiunile stabilite. Se recomandă ca dimensiunile bucăţilor de turtă dulce să se aleagă în aşa fel încât să reprezinte submultipli ai dimensiunilor tăvilor, pentru a nu rămâne porţiuni de blat nefolosite.
Turta dulce umplută se finisează prin tăierea orizontală a bucăţilor şi intercalarea unui strat subţire de umplutură. La prepararea cremei şi a pastei de fructe se recomandă să se aleagă o consistenţă medie, corespunzător asociată cu consistenţa miezului turtei dulci. Folosirea unei umpluturi prea moi determină scurgerea sau împingerea ei în afară, în momentul apăsării.
Umpluturile consistente creează straturi dure, distonante la masticaţie faţă de miezul mai fin al produsului.
Turta dulce glazurată se prepară prin acoperirea semifabricatelor simple sau umplute, cu diferite tipuri de glazuri. În general se practică glazurarea turtei dulci prin acoperirea întregii suprafeţe cu sirop de zahăr.
Prepararea siropului de zahăr se face în cazane de fierbere cu foc direct sau manta dublă, sub forma unui amestec de zahăr şi apă în raport de 10 : 4. Durata de fierbere este de 25 - 30 minute, timp în care se amestecă
periodic.
Aprecierea momentului în care fierberea s-a terminat se face organoleptic prin verificarea lipiciozităţii siropului între degete. Prin desprinderea degetelor, siropul gata preparat trebuie să formeze un fir, ca urmare a lipiciozităţii lui.
Se recomandă ca la sfârşitul fierberii siropul să aibă temperatura de 113 - 114oC, iar greutatea specifică, măsurată la 80 - 85oC să fie de 1,31 - 1,32.
Siropul fiert se răceşte până la 55 - 60oC, după care se adaugă cantităţile de aromatizanţi şi eventual coloranţi prevăzute din reţeta de fabricaţie. Astfel pregătit, siropul se introduce în instalaţia de glazurare.
Glazurarea se face manual sau într-o tobă cilindrică, prevăzută cu un dispozitiv de rotire. Toba de glazurare se învârte cu circa 17 rot./min, determinând o intensă agitare a turtei dulci împreună cu siropul.
Turta dulce se introduce în tobă şi se amestecă prin rotire timp de 1 - 2 minute. Cantitatea de sirop trebuie să fie suficientă pentru a acoperi în cadrul operaţiei de glazurare întreaga suprafaţă a turtei dulci. Consumul de sirop este de 1 - 3 litri sirop la 10 kg turtă dulce.
Pentru a evita opărirea suprafeţei exterioare a produselor, care provoacă striuri inestetice pe produse, siropul utilizat trebuie să aibă temperatura de cel mult 60oC.
Operaţia de glazurare este terminată în momentul în care întreaga suprafaţă a bucăţilor de turtă dulce s-a acoperit cu sirop. Apoi turta dulce este scoasă din cuvă şi se întinde în straturi subţiri pe rame cu sită, sau pe o bandă transportoare confecţionată din sârmă rară, unde se usucă timp de 6 - 7 minute, la temperatura de 60 - 65oC. Pentru asigurarea temperaturii de uscare se folosesc rastele închise, în care se introduc ramele cu sită sau tuneluri de uscare cu aer condiţionat. Aşezarea turtei dulci trebuie să se facă în aşa fel încât bucăţile încă umede să nu se unească între ele, prentu că la desprindere s-ar degrada aspectul exterior.
Ambalarea turtei dulci
Are rolul de a proteja produsele împotriva diferitelor solicitări ce se pot ivi pe parcursul transportului şi manipulării şi de a contribui la prezentarea lor.
Pentru sortimentele de turtă dulce se utilizează:
• ambalare în vrac, în lăzi din lemn, căptuşite cu hârtie – soluţie aplicată îndeosebi pentru turta dulce obişnuită, modelată sub formă de bucăţi mici;Pentru preambalarea turtei dulci se folosesc materiale rezistente, din care să rezulte confecţii care să asigure o bună protecţie mecanică. în acelaşi timp, ambalajele trebuie să reprezinte o bună barieră împotriva migrării vaporilor de apă din produs şi împotriva vehiculării aerului din afară. Acest lucru este necesar deoarece prin uscare exagerată turta dulce îşi modifică însuşirile calitative.
• preambalare prin diferite tehnici de ambalare, cel mai adesea în cutii, pungi, plicuri sau prin învelire – variantă care se aplică la produsele superioare, umplute şi glazurate. La rândul lor preambalatele se protejează prin ambalaje de transport.
May 20, 1999