Proiectul ringului de tranzactionare a cerealelor propus de BRM
 Introducere |
În cei 7 ani de existenţă Bursa Română de Mărfuri şi-a câştigat o bună reputaţie în mediul de afaceri din România asigurând prin activitatea sa un mediu concurenţial normal, eficienţă în utilizarea resurselor băneşti, transparenţă, tratament egal şi confidenţialitate.
BRM este o instituţie ce vă oferă soluţii la problemele specifice ale domeniului în care lucraţi prin mecanisme de tranzacţionare specific bursiere, moderne, sigure şi transparente.
În contextul unei pieţe cerealiere a României caracterizată de lipsa lichidităţilor, lipsa măsurilor de promovare a exporturilor, practica plăţilor la termen, a comerţului în contrapartidă, BRM vă propune o gamă largă de instrumente atât pentru tranzacţionarea mărfurilor cât şi a titlurilor pe marfă (recipisa warant).
Produsele pe care BRM le propune a fi tranzacţionate în mecanism bursier sunt: grâu, porumb, orz, orzoaică, secară. Prezentarea mecanismului este exemplificată pentru grâu boabe pentru panificaţie şi grâu boabe de toamnă pentru paste făinoase, iar instrumentele de tranzacţionare (tipuri de contracte) specific bursiere sunt contracte cu opţiuni de cumpărare, contracte spot şi contracte forward direct pe marfă.
În ceea ce priveşte titlurile pe marfă (certificatul de proprietate pentru marfa depozitată - warrant), BRM propune tranzacţionarea acestora prin contracte spot, contracte futures pe warrant, contracte cu opţiuni pe warrant, opţiuni cu contracte futures pe warrant.
Cine
poate participa la tranzacţii?
Tranzacţiile cu cereale se vor face pe piaţa opţiunilor de cumpărare, pe piaţa spot şi pe piaţa forward.
Astfel, producătorii pot
• vinde contracte cu opţiuni de cumpărare (call) şi îşi asumă obligaţia de a livra produse agricole încasând o primăDepozitorii pot desfăşura două tipuri de activităţi:
• livra produse agricole prin contracte spot
• livra produse agricole prin contracte forward
• comerţ în nume propriu –Transparenţa tranzacţiilor prin bursă şi respectarea regulilor acestor tranzacţii, asociate cu mecanisme financiare în care să fie implicate băncile comerciale din România, precum şi societăţile de asigurări sunt argumente pentru ca principalii operatori în piaţa cerealelor să opteze în viitorul apropiat pentru varianta tranzacţionării prin bursa de mărfuri. În cazul în care implementarea acestui proiect va avea succes, el va fi extins la nivelul Uniunii Burselor de Mărfuri din România.
• prin cumpărarea de contracte cu opţiuni de la producători, având dreptul dar nu şi obligaţia de achiziţiona produse agricole, plătind o primă• servicii de custodie / certificate de depozit (warrant). Consumatorii au oportunitatea de a cumpăra contracte cu opţiuni tip call, de a achiziţiona produse agricole prin contracte spot sau forward.
• prin vânzarea de contracte cu opţiuni consumatorilor, asumându-şi obligaţia de a livra produse agricole încasând o primă
• livrări şi achiziţii pe piaţa spot şi pe piaţa forward.
|
Contractele
spot - definitie si mecanism de tranzactionare la BRM |
Piaţa spot, pentru care se mai pot întâlni şi denumiri ca “piaţă-cash” sau “piaţă cu tranzacţii marfă contra bani” reprezintă în fapt primul loc în care s-au întâlnit cererea şi oferta pentru anumite bunuri. Din această “întâlnire” a rezultat un preţ care a devenit punct de referinţă pentru acele mărfuri. Faptul că operatorii erau în număr mare a crescut semnificativ veridicitatea acestei pieţe. Preţul astfel determinat, curs spot, este de asemenea bază de previzionare pentru cursurile viitoare ale respectivelor mărfuri, desigur luând în consideraţie şi alţi factori (cererea şi oferta pentru acel bun, condiţii economice generale, starea macroeconomiei etc.). Tranzacţiile futures spre exemplu nu pot fi imaginate în absenţa acestui curs la vedere. De aceea este important de precizat cum funcţionează această piaţă şi care sunt mecanismele care o pun în mişcare.
Bursa de mărfuri reprezintă o piaţă organizată ce asigură concentrarea cererii şi ofertei pentru anumite categorii de produse şi servicii în scopul efectuării de tranzacţii în condiţii de concurenţă şi libertate contractuală.
Obiectul tranzacţiilor este reprezentat de bunuri care îndeplinesc anumite condiţii: fungibilitate, caracter standardizabil, grad redus de prelucrare ca o condiţie a păstrării caracterului de produs de masă, nediferenţiat, omogen. În categoria serviciilor un exemplu pertinent este navlul.
Bursa de mărfuri este o piaţă simbolică. Negocierile nu se poartă asupra unor bunuri fizice, individualizate şi prezente la locul încheierii contractelor, ci pe baza unor documente reprezentative ce consacră dreptul de proprietate asupra mărfii.
Bursa reprezintă un reper – din punctul de vedere al preţului – pentru toate tranzacţiile ce se efectuează cu mărfurile pentru care ea constituie piaţă organizată.
Tranzacţiile se desfăşoară conform unor principii, norme şi reguli cunoscute şi respectate de participanţi. Ele sunt încheiate prin intermediul agenţiilor bursiere, respectiv prin personalul specializat al acesteia: brokeri şi agenţi de bursă.
Contractele bursiere sunt contracte comerciale de vânzare-cumpărare, cu clauze standardizate în ceea ce priveşte: cantitatea şi calitatea activului de bază, metoda de tranzacţionare şi clauzele de executare a acestora.
Negocierea contractelor se realizează după un mecanism specific pieţelor bursiere şi se poartă numai asupra preţului; în general, pe pieţele bursiere chiar şi modul de formare a preţului comportă un anumit grad de standardizare, în sensul că el poate fi exprimat şi în altă unitate de măsură decât moneda specifică pieţei respective (spre exemplu, în mii lei sau în USD, DEM, GBP etc.) sau modificările de preţ se fac cu folosirea unui pas şi a multiplilor acestuia (spre exemplu, pentru un activ al cărui preţ curent este în jurul a 1000 unităţi monetare pasul poate fi de 10 unităţi monetare, respectiv se poate formula un nou preţ la 1010, 1020, 1030 sau la 990, 980, 970 unităţi monetare.
Contractele spot sunt contracte clasice de vânzare-cumpărare a căror executare are loc teoretic imediat după încheiere, practic într-un timp foarte scurt (de la 24 de ore până la maximum 20 de zile lucrătoare, funcţie de piaţa bursieră şi de activul de bază) de la semnare. Principiul care stă la baza stabilirii scadenţei este ca preţul de piaţă al activului de bază să nu varieze semnificativ din momentul încheierii contractului până la executarea acestuia.
Luând în consideraţie cele menţionate anterior, Bursa Română de Mărfuri a elaborat un regulament privind piaţa spot care să asigure condiţiile necesare desfăşurării tranzacţiilor în mod competitiv şi loial. În cele ce urmează referirile care se vor face se referă la acest regulament. Prin intermediul său se va explica cum se încheie tranzacţiile pe această piaţă.
Regulamentul este parte integrantă a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Bursei Române de Mărfuri, prevederile sale fiind obligatorii pentru toţi membrii bursei cu drept de a încheia tranzacţii pe piaţa la disponibil (spot) şi pentru persoanele implicate în această activitate.
Locul
tranzacţiilor - sala bursei
Sala Bursei este formată din două secţiuni independente una de cealaltă:
-
•
Ringul de tranzacţii împreună cu dotările aferente;
• Secţiunea rezervată vizitatorilor.
În perioada încheierii tranzacţiilor, membrii Bursei beneficiază de toate facilităţile de comunicaţie necesare contactării clienţilor. Programul sesiunilor bursiere este afişat la Bursă şi publicat împreună cu ofertele şi cererile aferente. De principiu, sesiunea de Bursă este de maximum 2 ore.
Cererile
şi ofertele
Prezentarea şi înregistrarea ofertelor
Vânzătorul îşi prezintă propria ofertă în scris, într-o formă standardizată, unei societăţii de brokeraj, care va emite în baza acesteia ordinul de vânzare ce va fi înregistrat la bursă; societatea de bursă care îl reprezintă pe vânzător trebuie să se convingă ea însăşi de validitatea ofertei.Oferta transmisă de vânzător trebuie să conţină toate condiţiile şi clauzele unui contract de vânzare - cumpărare, vânzătorul fiind obligat să anexeze la această ofertă următoarele documente:
-
•
documentele prin care se certifică existenţa fizică
a mărfii şi calitatea sa de proprietar;
• dovada constituirii unei garanţii, sub forma unui procent din caloarea mărfii.
Clientul prezintă agentului bursier dovada constituirii garanţiei, (copie ordin de plată, scrisoare de garanţie bancară etc., sub rezerva că ordinul de vânzare/cumpărare nu va fi avizat pentru tranzacţionarea de către Bursă până nu se primeşte confirmarea băncii). Nivelul garanţiei va fi stabilit proporţional cu valoarea mărfii tranzacţionate sau sumă fixă. • un certificat eliberat de instituţii neutre de certificare a calităţii, agreate de către Bursă, care să ateste descrierea, specificaţiile, starea şi calitatea mărfurilor.
Cereri de răspuns
Orice cumpărător interesat în obţinerea mărfii respective va contacta o societate de brokeraj, prezentându-şi în scris cererea, sub formă de comandă - contract, însoţită de o garanţie financiară, având valoarea solicitată de societate / Bursă.Ordinele transmise de clienţi sunt valabile pentru 3 şedinţe consecutive de tranzacţionare, dacă clientul şi agenţia bursieră nu au stabilit altfel.
Cereri înregistrate
Dacă o persoană (fizică sau juridică) intenţionează să cumpere de la Bursă mărfuri care nu au fost publicate spre vânzare, aceasta trebuie să prezinte:-
•
cererea, în scris, sub fomă de comandă - contract,
unei societăţi de brokeraj, împreună cu garanţia
cerută de aceasta.
• o declaraţie pe propria răspundere, sub semnătură autorizată, că nu va cumpăra mărfurile de la altcineva sau prin intermediul altcuiva, cât timp cererea se va afla în derulare la Bursă.
Garanţii
Garanţiile vor fi blocate de către Bursă până când se confirmă în scris, de către ambele societăţi de brokeraj implicate, executarea contractului de vânzare-cumpărare sau dacă se optează pentru retragerea unei cereri/oferte rămase netranzacţionate în urma unei şedinţe bursiere.
Societăţile de brokeraj nu sunt obligate să prezinte Bursei garanţii financiare suplimentare, peste nivelul stabilit prevăzut, dar trebuie să execute prompt tranzacţiile, în caz contrar riscând pierderea garanţiei financiare depuse de client sau în nume propriu, precum şi plata unor eventuale penalităţi suplimentare.
Dacă brokerul nu reuşeşte executarea ordinului primit şi societatea de brokeraj nu solicită (conform convenţiei sale prealabile cu clientul) republicarea ordinului, acesta poate solicita Bursei restituirea garanţiei.
Garanţiile pot fi constituite în numerar pentru o valoare de maxim 50.000.000 lei, dispoziţie de plată - fax - la cererea clientului, sau scrisoare de garanţie bancară - fax - la cererea clientului şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Tranzacţionarea
în ring
• Piaţa I pentru mărfuri fungibile, cotate;Limitele valorice minime ale tranzacţionării în bursă sunt:
• Piaţa a II-a pentru mărfuri asimilate celor din piaţa I şi necotate;
• Piaţa a III-a pentru toate celelalte categorii de mărfuri.
• pentru piaţa I şi a II-a, contravaloarea a 5.000 $ la cursul B.N.R. al zilei;
• pentru piaţa a III-a, contravaloarea a 1.000 $, la cursul B.N.R. al zilei.
SESIUNEA DE TRANZACTIONARE
Sesiunea de tranzacţionare cuprinde trei etape:-
•
deschiderea;
• tranzacţiile libere;
• închiderea.
Pentru stabilirea unui preţ competitiv, regula de bază în cursul sesiunii de tranzacţionare este că, după strigarea primelor oferte/cereri, numai oferte şi cereri mai bune pot fi formulate în ring de către orice alt broker (pot fi anunţate numai preţuri mai mari pentru cumpărare sau mai scăzute pentru vânzare).
Piaţa este formată de cel mai bun preţ de cumpărare anunţat anterior şi de cel mai bun preţ de vânzare anunţat anterior, astfel încât, în orice moment, cererea cumpărătorului care oferă preţul cel mai mare şi oferta vânzătorului care solicită preţul cel mai mic pot fi acceptate de către ceilalţi brokeri.
DESCHIDEREA
Seful de ring strigă, în ordinea stabilită de bursă, poziţia fiecărei oferte şi cereri publicate, din categoria respectivă de mărfuri. Pentru fiecare ofertă şi cerere a cărei poziţie este strigată, brokerul va anunţa cantitatea şi preţul cerut sau oferit. Ofertele, cererile şi preţurile acestora, vor fi afişate în momentul anunţării lor; permanent vor fi afişate în ring preţurile celei mai bune oferte de vânzare şi celei mai bune cereri de cumpărare formulate şi netranzacţionate integral.Îndată ce un broker a formulat un anunţ, orice alt broker poate încheia tranzacţia, strigând "CONTRACT", prioritatea fiind dată de succesiunea temporală a solicitărilor de adjudecare, indiferent de cantitate. Pe durata etapei de deschidere este interzisă efectuarea contractelor între doi brokeri ai aceleiaşi societăţi de brokeraj (aşa numitele “tranzacţii cross”).
Ofertele şi cererile formulate sunt obligatorii şi irevocabile, însă în etapa de deschidere ele pot fi tranzacţionate numai până în momentul în care şeful de ring anunţă poziţia următoare.
La decizia sa, şeful de ring strigă următoarea categorie de mărfuri şi anunţă poziţiile de înregistrare ale ofertelor şi cererilor publicate, tranzacţiile având loc pentru fiecare categorie de mărfuri după descrierea de mai sus.
TRANZACTIILE LIBERE
În etapa tranzacţiilor libere, pentru toate ofertele şi cererile înregistrate, brokerii pot striga în orice moment, pentru oricare din poziţiile anunţate anterior, oferte şi cereri care să îmbunătăţească sau să egaleze cel mai bun preţ al pieţei.Negocierea preţului va continua, prin apropierea preţurilor cererilor si ofertelor, până când una din părţi va accepta cel mai bun preţ al celeilalte părţi, strigând "CONTRACT", şi menţionând poziţia tranzacţionată şi cantitatea pentru care doreşte tranzacţionarea. Tranzacţiile libere pentru fiecare marfă din cadrul unei categorii se încheie la decizia şefului de ring.
ÎNCHIDEREA
În această etapă şeful de ring strigă poziţia fiecărei oferte şi cereri afişate şi netranzacţionate integral. La anunţarea poziţiei, brokerul respectivei cereri/oferte poate:-
•
să anunţe menţinerea cererii/ofertei cu acelaşi
preţ (dacă acesta este preţul pieţei) sau cu un
preţ care să îmbunătăţească
preţul pieţei, situaţie în care aceasta mai poate
fi adjudecată până în momentul în care
şeful de ring strigă următoarea poziţie.
• să anunţe menţinerea poziţiei, fără a anunţa preţul;
• să retragă cererea/oferta, situaţie în care Bursa va anula înregistrarea acesteia şi o va returna societăţii de brokeraj.
Clauzele
şi executarea contractului de vânzare - cumpărare
Cheltuielile de depozitare sunt suportate de către vânzător
5 zile lucrătoare de la încheiere, iar după aceea de
către cumpărător, dacă părţile
nu convin altfel.
Dacă la livrare marfa are alte specificaţii decât
cele declarate, aceasta este considerată altă marfă;
în această situaţie de neîndeplinire a obligaţiei
de livrare, vânzătorul va pierde garanţia, dacă
părţile nu convin altfel.
Pentru nelivrare sau livrare incompletă a mărfurilor, diferenţele de preţ (între preţul din ziua încheierii contractului şi ziua în care cumpărătorul doreşte să-şi acopere necesitatea pentru marfa respectivă prin încheierea unei alte tranzacţii) cad în sarcina vânzătorului, chiar dacă depăşesc nivelul garanţiei stabilite.
Cumpărătorul trebuie să vireze contravaloarea mărfii în contul vânzătorului în timp de maxim 5 zile lucrătoare de la încheierea contractului. Desigur că părţile pot conveni asupra altor prevederi, care vor fi incluse în contract.
La executarea contractului brokerii vor înştiinţa în scris Bursa, printr-o confirmare de executare, în scopul deblocării garanţiilor depuse şi a unui eventual transfer al acestora în conturile proprii pentru operaţiuni bursiere.
Licitaţiile
Aşa cum se observă din cele prezentate anterior, piaţa
spot are câteva caracteristici importante. Un element foarte important
este legat de prezentarea cererilor şi ofertelor la bursă,
acesta fiind primul pas prin care atât cerinţele vânzătorilor
cât şi ale cumpărătorilor pot fi satisfăcute.
În al doilea rând, negocierea se face în ringul bursei
pentru a se putea obţine condiţii competitive de preţ
atât pentru ofertanţi cât şi pentru clienţii
acestora. De asemenea există posibilitatea prin intermediul licitaţiilor
ca şi mărfurile care nu îndeplinesc condiţiile
pentru a fi încadrate între cele cotate pe cele trei pieţe
ale bursei să poată fi tranzacţionate în ringul
bursei.
|
Contractele
futures |
Noţiunea
de hedge
Cea mai eficientă şi facilă metodă de gestionare a acestor riscuri este oferită de piaţa futures prin operaţiunea numită hedge.
Prin hedge se înţelege o operaţiune pe piaţa la termen (futures) prin care se urmăreşte acoperirea riscului evoluţiei nefavorabile a preţului unui activ de bază. Activul de bază reprezintă obiectul tranzacţiilor futures (marfă fungibilă – cereale, petrol etc.; marfă virtuală – indici bursieri, valutari etc.; valută, titluri de credit). Pe piaţa futures se foloseşte şi termenul de activ care reprezintă un activ de bază cu data scadenţei specificată.
Hedging-ul este astfel o operaţiune în două etape.
Într-o primă etapă, depinzând de poziţia
de pe piaţa spot, hedger-ul va cumpăra pe piaţa futures
dacă trebuie să cumpere pe piaţa cash şi va vinde
la termen dacă trebuie să vândă pe piaţa
fizică. Etapa următoare este închiderea propriei poziţii
înainte de scadenţă. Procedeul de închidere se
realizează prin efectuarea unei tranzacţii opuse primei, având
ca subiect acelaşi contract. Acest procedeu se numeşte "offset".
O poziţie de hedge trebuie deţinută cel puţin
o treime din durata de tranzacţionare a unui contract futures.
Deci, prin hedge se urmăreşte asigurarea prin mecanismul
pieţei futures a echilibrului contractual al unei operaţiuni
realizate în afara bursei.
Prin intermediul pieţei futures cei care urmăresc reducerea
riscurilor asumate (hedgerii) pot bloca un preţ la un nivel acceptabil
pentru ei, determinând astfel o modificare personală şi
previzibilă a preţului.
Cu ajutorul tranzacţiilor futures, hedgerii transferă
riscul, acesta fiind preluat de operatori specializaţi în managementul
riscului prin intermediul pieţei la termen şi care acţionează
în scopul obţinerii de profit (aceştia sunt numiţi
speculatori).
Hedgerii, pentru a-şi acoperi riscul unei schimbări nefavorabile
de preţ sau curs valutar, conştientizează faptul că
un câştig din futures acoperă o pierdere din activitatea
curentă sau că pierderea din futures este acoperită
de un câştig din activitatea curentă.
Pentru a compensa un important declin al nivelului preţului cash
faţă de declinul preţului futures, este indicat să
se folosească pe larg procedeul de hedging.
Operaţiunea de hedge este executată pentru a proteja preţul
spot, preţul curent ce este plătit sau primit pentru o marfă
pe piaţa fizică.
Orice operator pe piaţă urmăreşte obţinerea
de profit. Dacă profitul obţinut este rezultatul creşterii
preţului, atunci poziţia adoptată de operator pe piaţă
este o poziţie long. Dacă profitul înregistrat
este rezultatul scăderii preţului, atunci operatorul a adoptat
pe piaţă o poziţie short.
Pe piaţa futures, poziţia long este realizată printr-o
cumpărare de contracte futures, iar poziţia short este realizată
printr-o vânzare futures.
Pe piaţa spot, poziţia long se realizează printr-o
vânzare, iar poziţia short printr-o cumpărare de marfă.
Având în vedere aceste două poziţii ce pot
fi adoptate de către operatori pe o piaţă, se poate
defini hedging-ul ca fiind operaţiunea bursieră ce constă
în deschiderea unei poziţii futures egale, dar de sens contrar
poziţiei deţinute pe piaţa spot.
Astfel, în funcţie tot de aceste poziţii, putem vorbi
de două tipuri de hedge:
• un hedging realizat printr-o poziţie long pe piaţa futures, avându-se în vedere acoperirea riscurilor de cumpărător viitor pe piaţa spot, poartă numele de long hedge.Mecanismul prin care un contract futures este iniţiat şi tranzacţionat în ringul Bursei Române de Mărfuri până la scadenţă este redat de următoarele etape pe care trebuie să le parcurgă orice participant pe piaţa la termen:
De exemplu: o firmă trebuie să cumpere valută (de exemplu dolari), la o dată viitoare cunoscută. Riscul apare atunci când valoarea dolarului creşte în raport cu moneda naţională. De aceea, firma intră pe piaţa la termen ca hedger, şi cumpără contracte futures.
Dacă valoarea dolarului creşte, şi preţul futures înregistrează aceeaşi evoluţie şi deci prin vânzarea contractelor futures (pentru offsetarea poziţiei deschise), tranzacţiile futures vor genera profit care va acoperi, cel puţin parţial, cel mai înalt nivel al dolarului la care se va efectua cumpărarea pe piaţa fizică. • un hedging realizat printr-o poziţie short pe piaţa futures, avându-se în vedere acoperirea riscurilor de vânzător viitor pe piaţa spot, poartă numele de short hedge.
De exemplu: un producător ştie că la o dată viitoare (cunoscută), va avea gata de vânzare o anumită cantitate de marfă. Riscul apare atunci când preţul respectivei mărfi scade. De aceea, producătorul va iniţia o vânzare de contracte futures pe piaţa la termen.
Dacă preţul mărfii scade, şi pe piaţa futures preţul va scădea şi deci prin cumpărarea de contracte futures (pentru închiderea poziţiei deschise), tranzacţiile futures vor genera profit care va acoperi cel puţin parţial cel mai scăzut nivel al preţului.
• Orice client va trebui să se adreseze unei agenţii bursiere pentru a încheia un contract prin care acesta să fie reprezentat la BRM;Oscilaţia şi evoluţia imprevizibilă a cursului valutar creează firmelor care lucrează în comerţul exterior (import şi export) sau firmelor ale căror produse comercializate pe piaţa internă au preţurile exprimate în valute dar plata se face în lei, expuneri la riscul valutar, cu influenţe în rezultatul financiar.
• Odată încheiat contractul, clientul poate transmite agenţiei ordine de vânzare şi de cumpărare pentru orice tip de active ce se tranzacţionează în ringul BRM. Aceste ordine vor fi executate pe contul clientului de către un broker al agenţiei, prezent în ringul bursei (floor broker);
Brokerii din ring încheie tranzacţii şi completează bilete de tranzacţionare. Aceste bilete se înregistrează la Departamentul Piaţa la Termen şi cu Opţiuni al BRM. Pe baza tranzacţiilor încheiate se calculează preţul zilnic de regularizare, respectiv cotaţia futures din fiecare zi bursieră; • Pe baza tranzacţiilor înregistrate, Departamentul Piaţa la Termen şi cu Opţiuni înaintează Departamentului de Clearing un raport de tranzacţionare pe căruia se realizează marcarea la piaţă a contractelor, precum şi toate celelalte operaţii specifice acestei activităţi;
• Departamentul de Clearing transmite agenţiei bursiere rezultatul activităţii sale din respectiva zi bursieră;
• Agenţia bursieră transmite la rândul său clientului un raport din care reiese modul în care au fost îndeplinite ordinele sale.
Expunerile la risc datorate evoluţiei cursului valutar sunt denumite "expuneri valutare" şi se manifestă în următoarele moduri:
-
•
Expunerea contractuală. Aceasta apare în momentul încheierii
unei relaţii contractuale care conţine plată sau încasare
valutară, sau plata se face în lei dar preţul produsului
este exprimat în valută.
Importatorul, care pe baza unui contract, s-a angajat să
facă o plată valutară externă, este interesat
ca cheltuielile aferente acestei plăţi (cursul valutar) să
nu fie mai mari decât veniturile rezultate din valorificarea produsului.
Orice creştere a cursului valutar face ca cheltuielile acestuia să
crească, diminuând sau anulând profitul.
Exportatorul, care pe baza unui contract va încasa valută,
în viitor, este interesat ca suma în lei obţinută
din vânzarea valutei să acopere cheltuielile aferente producerii
mărfii. Orice scădere a cursului valutar face ca veniturile
să scadă, diminuând sau anulând profitul.
•
Expunerea de transfer. Este dată de apariţia riscului
valutar între momentul plasării la banca comercială
a ordinului de schimb valutar (cumpărare sau vânzare), a cererii
de deschidere de acreditiv şi executarea acestuia.
Orice creştere a cursului valutar face ca cheltuielile importatorului
să crească, iar orice scădere a cursului valutar face
ca veniturile exportatorului să scadă.
•
Expunerea contabilă. Este dată de influenţa
valutelor din conturile firmei sau de plăţile sau încasările
în valută eşalonate pe o perioadă de timp.
Orice firmă care deţine, pe o perioadă de timp,
valută în cont este afectată de modificarea valorii
acesteia.
Importatorul care efectuează o plată în avans sau o plată amânată faţă de data la care a efectuat importul, înregistrează în situaţia financiară venituri sau pierderi din diferenţa dintre valoarea de înregistrare contabilă a valorii produsului şi valoarea contabilă a costurilor, în lei, pentru valuta plătită.
Exportatorul care primeşte plata produsului în avans
sau după livrare înregistrează venituri sau pierderi
din diferenţa dintre valoarea de înregistrare contabilă
a valorii produsului şi valoarea contabilă a veniturilor, în
lei, pentru produsul exportat.
Aceste expuneri se reflectă în contabilitate prin influenţa
în situaţia financiară a valorilor din conturile:
• 765 - Diferenţe favorabile din curs valutar;
• 665 - Diferenţe nefavorabile din cursul valutar.
Acoperirea
riscului prin contracte futures tranzacţionate la BRM
• Riscul din creşterea cursului de schimb;Tranzacţiile cu contracte futures pe valute, pe lângă transferul riscului valutar, dau participanţilor şi informaţii privind valoarea cursului valutar la o anumită dată în viitor. Negocierile pentru aceste contracte se poartă pe valoarea cursului unei valute pe care piaţa o anticipează pentru o dată în viitor (data scadenţei contractului futures) şi, dacă piaţa este formată dintr-un număr mai mare de participanţi, este cel mai probabil ca acest curs al valutei la acea dată să fie cel anticipat de piaţa futures.
• Riscul din scăderea cursului de schimb.
Importatorii şi exportatorii pot să ia în considerare cursul viitor al valutei ca fiind cel stabilit de tranzacţiile la B.R.M. Strategiile de acoperire a riscului valutar prin intermediul contractelor futures pornesc de la valoarea astfel negociată pentru valuta respectivă, considerată anticiparea cu un potenţial real de atingere a cursului unei valute. Ignorarea acestei valori viitoare este un risc suplimentar pe care şi-l asumă cei ce decid să ocolească piaţa futures. Dacă 1.000 de participanţi la piaţa futures se angajează să cumpere sau să vândă, în cantităţi de milioane de dolari, la acest preţ este mai mult decât probabil că un alt preţ negociat între două părţi sau anticipat de un grup restrâns de cunoştinţe să fie infirmat. În cele ce urmează vom exemplifica strategia utilizată de un importator în cazul evoluţiei nefavorabile a cursului valutar ROL/USD din luna martie a.c. când toate cotaţiile leu-dolar au crescut pâna la aproape 20.000 de lei la vânzare, iar diferenţa dintre cotaţiile de cumpărare şi vânzare au înregistrat valori ce depăşeau 3000 lei, în aşa fel încât singurii care aveau de câştigat erau exportatorii. Efectele imediate ale acestor cotaţii nu au întârziat să apară şi s-au reflectat imediat în creşteri ale preţurilor pentru o gamă largă de produse precum şi în scăderea consumului intern.
În acest sens, o modalitate eficientă de protecţie împotriva a ceea ce s-a întâmplat în piaţa spot ar fi fost initierea din timp a unor tranzacţii cu contractele futures Dolar BRM care au avut scadenţa în 17 martie. Aceste contracte au putut fi tranzacţionate din data de 17 februarie când cursul la care se putea cumpăra a fost de 12.700-13.000 lei.
Contractele futures tranzacţionate la Bursa Română de Mărfuri cu scadenţa în data de 17 martie s-au închis la cursul de 14.040, curs comunicat de BNR cu o zi înainte, iar cele cu scadenţa în 21 aprilie abia începuseră să se tranzacţioneze, din 17 martie, cu preţ de deschidere de 16.100 lei. În situaţia în care un comerciant constată că trebuie să efectueze o plată valutară externă de 75.000 USD în jurul datei de scadenţă a contractului futures, acesta poate să se adreseze unei agenţii bursiere care operează în ringul BRM şi să cumpere 75 de contracte futures. Pentru această operaţie trebuie să depună la agenţie o garanţie - echivalentul în lei a 6% din valoarea contractului şi să plătească un comision de maxim 1.000.000 lei.
Dacă acoperirea riscului s-ar fi efectuat prin contract futures acest comerciant ar fi avut la dispoziţie, în perioada 17 februarie - 9 martie, preţuri de cumpărare cuprinse între 12.700 şi 13.350 lei. Dacă tranzacţia de cumpărare ar fi încheiată la preţul de 13.000 lei acesta trebuia să aştepte scadenţa contractelor futures din ziua de 17 martie şi ar fi încasat 1.040 lei pentru fiecare dolar SUA (diferenţa dintre cursul BNR din 17 martie - 14.040 lei şi cursul la care a efectuat tranzacţia de cumpărare-13.000 lei). Această diferenţă ar fi acoperit o bună parte din pierderea survenită din deprecierea monedei naţionale.
O modalitate eficientă de protecţie împotriva a ceea ce s-a întâmplat în piaţa spot, prin aprecierea monedei naţionale în raport cu Dolarul SUA, ar fi fost, pentru exportatori, iniţierea din timp a unor tranzacţii de vânzare cu contractele futures Dolar BRM care au avut scadenţa în 21 aprilie. Aceste contracte au putut fi tranzacţionate din data de 17 martie când cursul la care se putea vinde a fost de peste 16.300 lei.
Contractele futures pe dolarul SUA tranzacţionate la Bursa Română
de Mărfuri cu scadenţa în data de 21 aprilie s-au deschis
la cursul de 16.115, în data de 17 martie 1999. In următoarele
zile, datorită imprevizibilităţii evoluţiei pieţei
valutare interbancare, cotaţia futures a crescut peste valoarea de
16.700, menţinându-se 5 zile la acest nivel. După calmarea
pieţei valutare interbancare cotaţia futures a scăzut
la nivelul de 16.300 şi a rămas la acest nivel timp de aproape
2 săptămâni.
Din data de 7 aprilie cotaţia futures a continuat să scadă
pentru ca în data de 16 aprilie cotaţia futures să se
situeze la valoarea de 15.318, încheindu-se tranzacţii chiar
la preţul de 15.200.
În situaţia în care un comerciant constată că trebuie să încaseze, din export, o sumă de 75.000 USD în jurul datei de scadenţă a contractului futures, acesta poate să se adreseze unei agenţii bursiere care operează în ringul BRM şi să vândă 75 de contracte futures (un contract pentru fiecare 1.000 dolari SUA). Pentru această operaţie trebuia să depună la agenţie o garanţie - echivalentul în lei a 6% din valoarea contractului şi să plătească un comision de maxim 1.000.000 lei.
Dacă acoperirea riscului s-ar fi efectuat prin contract futures acest comerciant ar fi avut la dispoziţie, în perioada 17 martie - 6 aprilie, preţuri de cumpărare cuprinse între 16.300 şi 16.700 lei. Dacă tranzacţia de vânzare ar fi încheiată la preţul de 16.300 lei acesta trebuia să aştepte scadenţa contractelor futures şi dacă ar fi lichidat vânzarea cu o cumpărare de 75 contracte la preţul de 15.400 ar fi încasat 900 lei pentru fiecare dolar SUA (diferenţa dintre preţul de vânzare 16.300 lei şi cursul la care a efectuat tranzacţia de cumpărare -15.400 lei). Această diferenţă ar fi acoperit o bună parte din pierderea survenită din aprecierea monedei naţionale, din această perioadă.
Dacă doriţi să vă convingeţi de utilitatea contractelor futures, vă rugăm contactaţi una din agenţiile bursiere ale BRM active pe piaţa futures.
• CCI VERITAS GALATI - tel: 036-416-272, fax: 036-417-477
• ANDRECO TRADING BUCURESTI - tel: 01- 210-8453, fax: 01-210-7161
• WEBO SRL - tel: 01-315-6490, fax: 01-313-9830
• HOBBIT FINANCIAR BUCURESTI - tel: (01)-335-6857, fax: (01)-337-4803
• AGROINVEST CÃLÃRASI - tel: 042-319-037, fax: 042-319-040
• VANGUARD FUTURES - tel: 01-323-6640, fax: 01-323-6652
17 aug 1999