| Când să credem și noi că toate relele din această
vară caniculară au trecut, iată că și-a
făcut apariția un nou inamic public - Bacillus mesentericus - care a pus întreaga presă românească pe jar.
S-au făcut afirmații panicarde de către persoane cu
funcții de răspundere cum că grâul românesc
este infectat de ani de zile cu acest microb... Cum de nu ne-am prăpdit
până acum? m-am mirat eu.
Căutând informații referitoare la acest bacil am
dat peste o situație surprinzătoare și... nu prea. În
cazul nerespectării unor condiții igienico-sanitare, acest
mesentericus se dezvoltă și determină la pâine "boala întinderii". Peste tot în lume, aceasta este o situație
extrem de rară - numai în România este o altă
calamitate care ne-a lovit din senin, ca și ninsoarea, canicula, ploaia,
atacul lăcustelor și cărăbușilor și
multe altele care arată clar că natura are ce are noi...
Ce spun specialiștii?
Cotrobăind prin literatura de specialitate (cu care se presupune
că toți... specialiștii sunt la curent) iată ce
am descoperit:
Cerealele prezintă în mod normal la suprafața
boabelor o microfloră bogată, formată din microorganisme
mai mult sau mai puțin inofensive. Microorganismele se atașează
pe suprafața boabelor în cursul creșterii plantelor, al
formării boabelor, la recoltare, transport și depozitare. Această
microfloră este inofensivă și se reduce treptat dacă
manipularea și depozitarea cerealelor se face corespunzător
(umiditate <14%, aerare pentru evitarea creșterii temperaturii
peste limita normală etc.).
În procesul de măciniș, prin curățirea
cerealelor se elimină o mare parte din aceste microorganisme, atât
în curățitoria neagră � prin îndepărtarea
paleelor, prafului, semințelor de buruieni, boabelor sparte și
a celor alterate � cât și în curățitoria
albă � prin pregătirea și condiționarea grâului
pentru măciniș.
Făina rezultată nu este liberă de microorganisme.
Trebuie să se înțeleagă foarte bine că
nimic în această lume nu este lipsit de microorganisme, decât
dacă este sterilizat și ambalat ermetic. Făina nefiind
sterilă, în ea se regăsesc, în mare, microorganismele
din microflora cerealelor. Cu cât extracția făinii este
mai mare, cu atât este mai mare și numărul de microorganisme
pe gram. La fel ca în situația cerealelor, dacă se respectă
condițiile de depozitare � adică umiditatea făinii
<14% și umiditatea relativă a aerului <70�75%, aerarea
depozitului etc. � această microfloră este inofensivă și nu degradează calitățile tehnologice și
alimentare ale făinii.
Fabricarea pâinii și produselor de panificație
este de fapt o biotehnologie în care se folosesc o serie de microorganisme:
-
drojdia de panificație - responsabilă de afânarea (creșterea)
produselor de panificație
-
bacteriile lactice - care se folosesc ca agenți de fermentație
lactică în cazul fabricării pâinii cu maiele
acide, pentru scăderea naturală a pH-ului
Pe lângă aceste microorganisme utile, în procesul de
fabricație apar și alte microorganisme provenite din făină,
sare, apă și celelalte materii prime folosite. Dacă
procesul tehnologic este condus corect și parametrii (temperaturi,
umiditate etc.) sunt menținuți în limitele recomandate
de instrucțiunile tehnologice, nu se dezvoltă microorganismele
dăunătoare (bacterii, mucegaiuri, drojdii). |
|
|
|
Marea majoritate
a microorganismelor sunt inactivate la coacere, datorită temperaturilor
mari. Rezistă doar acele microorganisme care pot trece în
faza de spori.
După coacere, suprafața pâinii este practic sterilă,
dar în timpul perioadei de răcire și depozitare, pe pâine
se depun microorganisme prezente în aerul incintelor de depozitare și prin intermediul mâinilor celor care manipulează pâinea.
Pentru a împiedica această microfloră de contaminare
să acționeze, se recomandă ca depozitele de pâine
să fie climatizate și umiditatea relativă a aerului
să fie de circa 70%. De asemenea, se impune păstrarea unei
igiene foarte stricte a depozitelor, precum și a personalului care
manipulează pâinea.
După aceste generalități privind existența
microorganismelor în cereale, făină și în
panificație, să vorbim puțin despre acest nou inamic
public nr.1.
Bacillus mesentericus
Bacillus mesentericus este o bacterie prezentă în mod normal
în microflora cerealelor. În condiții nefavorabile de
mediu (temperatură, umiditate, pH) trece din stare vegetativă
în stare sporulată. Dacă cerealele și făina
sunt depozitate la temperaturi și umidități ridicate
� care favorizează dezvoltarea microorganismelor și în
cele din urmă �încingerea� produselor respective � încărcătura
cerealelor și făinii cu Bacillus mesentericus depășește
limitele normale. Dacă concentrația de spori depășește
1000 de celule/g apare așa numita boală a întinderii
la pâine.
Și acum puțină chimie...
Boala întinderii apare în pâinea în care, după
coacere, rămân viabili o cantitate importantă de endospori
bacterieni. Boala este mai frecvent întâlnită la făina
albă în perioada de vară și se manifestă
efectiv după 24-48 ore după coacere, deci când deja
produsul este în mâna consumatorilor. Deși bacilul care
determină boala întinderii este inactivat la temperaturi ridicate,
sporii săi rezistă, în general, la temperaturile normale
de coacere. După răcirea pâinii, sporii care au rezistat
trec din faza sporulată în faza vegetativă și
se multiplică cu o viteză foarte mare. Enzimele produse de
această bacterie determină ruperea lanțurilor proteice
din miezul pâinii, transformându-l într-o masă
cleioasă, cu o colorație maronie. În același timp,
miezul are un miros dulceag, de fructe stricate, sesizat la ruperea pâinii.
Când boala este mai avansată, la rupere se observă
niște fire foarte subțiri � are loc întinderea � deoarece
bacteriile sporulate au enzime proteolitice care degradează glutenul și acesta se întinde în fire. Apoi are loc și hidroliza
amidonului, deoarece într-o pâine bolnavă are loc o
scădere a conținutului de amidon de la 64 la 16%. Ca urmare,
în pâine apar goluri, are culoare închisă, atât
datorită melanoidinelor cât și datorită unui pigment
cenușiu produs de bacterii.
Boala este mai frecventă vara, răcirea pâinii de
la 45C la 25C (intervalul optim de dezvoltare al acestor bacterii) făcându-se
mai lent datorită temperaturilor ambientale mari. Prin activitatea
acestor bacterii întreaga pâine este alterată și
nu mai poate fi consumată, generând tulburări digestive.
Apariția infectării cu mesentericus este determinată
atât de prezența acestui microorganism în produs � introdus
odată cu făina și celelalte ingrediente care au fost
infectate � cât și de condițiile tehnologice ce pot influența
dezvoltarea sa. Într-adevăr, cu cât numărul de
spori prezenți este mai mare, cu atât sunt mai multe șanse
ca acest bacil să se dezvolte în pâine.
|
|
|
|
Totuși,
influența cea mai mare în dezvoltarea și multiplicarea
sa îl au condițiile favorabile de mediu.
În afară de sursele indicate mai sus o altă posibilă
sursă de infectare este pâinea veche din care multe
brutării produc crutoane, pesmet etc. Frecvent, aceste produse sunt
infectate cu mucegaiuri / spori de bacterii, care se răspândesc
rapid în brutărie odată ce produsele au fost scoase
din ambalaj.
Determinarea gradului de infectare
al făinii cu Bacillus mesentericus se poate face în două
moduri:
microbiologic (prelevare de probe, realizare de culturi, termostatarea
acestor culturi și numărarea coloniilor)
prin realizarea probelor de coacere și păstrarea acestora la
temperaturi de 30�40oC și o umiditate relativă de minim 75%
(termostatare) timp de 24�72 ore. După cel puțin 24 ore apar
primele semne de boală. În funcție de rezultatele acestor
probe de coacere se iau măsuri pentru împiedicarea răspândirii
infecției. Este o metodă simplă și la îndemâna
oricărui brutar.
Este mai ușor de prevenit decât de combătut
După cum am văzut, cele mai importante metode de prevenire
a infecției cu bacterii și mucegaiuri sunt:
respectarea strictă a condițiilor igienico-sanitare
în sălile de producție
respectarea instrucțiunilor tehnologice de depozitare, manipulare,
transport și prelucrare a făinurilor și cerealelor din
care se obțin acestea.
Pe lângă aceste măsuri se mai recomandă:
Răcirea rapidă a pâinii și consumarea ei
în stare proaspătă
Realizarea de amestecuri � pentru a reduce concentrația sporilor
sub 200/g se poate amesteca făina infectată cu făină
de bună calitate
Fermentarea rapidă a drojdiei � procesul este intensificat prin reducerea
pH�ului la valori de 5,0� 5,2 la care dezvoltarea bacteriilor și mucegaiurilor
este foarte mult încetinită, comparabil cu pH�ul obișnuit de 5,4�5,7. Cel
mai ușor aceasta se realizează prin adăugarea a 0,5�1,0% oțet alimentar (9%
aciditate) raportat la făină. Același efect se obține prin folosirea unei
sări acide, cum ar fi fosfatul acid de calciu, în proporție de 227 g la 45
kg făină (0,5% raportat la făină).
Folosirea inhibitorilor de bacterii și mucegaiuri � cei mai
utilizați inhibitori pentru bacterii și mucegaiuri sunt propionatul
de calciu � E 282 � (pentru produsele afânate cu drojdie) și
propionatul de sodiu (pentru produsele afânate chimic), folosiți
în proporție de 142 g la 45 kg făină (0,3% raportat
la făină).
Concluzii
Bacillus mesentericus este prezent în mod normal pe suprafața
boabelor de cereale, deci nu putem spune că grâul românesc
este infectat în mod special. E ca și cum am spune că
de ani de zile apa pe care o bem conține 67% hidrogen...
Oricât de neplăcut ar fi, în jurul nostru există
o serie întreagă de organisme microscopice, microorganisme.
Nerespectarea celor mai elementare norme sanitare și de igienă
determină deteriorarea produselor de panificație, iar măsurile
de remediere implică un volum mult mai mare de muncă și
costuri decât prevenirea infectării.
Păstrarea și lărgirea cercului de clienți ai
firmei dvs. se poate realiza numai fabricând produse de calitate,
cu respectarea normelor igienico-sanitare.
[A.C. @ANAMOB] |